Sursă: Mesagerulneamt.ro

În iunie 1930, regele Carol al II-lea a urcat pe tron, în timp ce ţărăniştii se aflau la putere. Regele nu-l aprecia pe Iuliu Maniu, nici pe Mironescu sau Mihalache, dorind să-i înlăture din funcții prin intermediul susținătorilor săi.

La cererea regelui, Mihail Manoilescu a demisionat din guvern, invocând motive economice. Mironescu a înțeles sugestia și a înmânat regelui demisia guvernului său. Carol al II-lea l-a solicitat pe Titulescu să formeze un guvern de uniune națională, dar acesta a renunțat la 10 aprilie 1931, neavând succes.

Ce a urmat după demisia lui Titulescu?

Nicolae Iorga a fost însărcinat cu formarea guvernului, fiind încântat de această oportunitate. Argetoianu a scris că „nu văzusem de mult un om așa fericit”. Iorga a preluat guvernul pe 18 aprilie 1931, menționând că regele l-a chemat și că era „prăpădit fizicește”.

• Iorga a acceptat să formeze Ministerul, având în vedere că nu exista altă soluție.
• Regele a acceptat să păstreze pe Manoilescu, dar Iorga a cerut să fie împiedicat să intrigue.
• Regele a impus pe Argetoianu în funcții importante, acceptând propunerile lui Iorga.

Impactul guvernului Iorga-Argetoianu

Guvernul de uniune națională, condus de Iorga și Argetoianu, a avut o perioadă de guvernare dificilă. Iorga, deși avea un mare prestigiu și era văzut ca un patriot, conducea un partid mic, cu un electorat redus, ceea ce îngreuna câștigarea alegerilor.

Partidele politice au adoptat o atitudine de așteptare, anticipând programul guvernului și măsurile anti-criză. Carol al II-lea a încercat să îmbunătățească atmosfera la palat, aducând copii pentru a se juca cu el, inclusiv fiul lui Mihail Manoilescu, care a sugerat că ar prefera pe Iorga ca prim-ministru.