Sursă: Mesagerulneamt.ro

În iunie 1930, Regele Carol al II-lea a urcat pe tron, în contextul în care țărăniștii se aflau la putere. Regele nu-l aprecia pe Iuliu Maniu, nici pe Mironescu sau Mihalache, dorind să-i înlăture din funcții prin intermediul susținătorilor săi.

La cererea regelui, Mihail Manoilescu a demisionat din guvern, invocând motive economice. Mironescu a înțeles sugestia și a înmânat demisia guvernului său. Carol a solicitat lui Titulescu să formeze un guvern de uniune națională, însă acesta nu a reușit în tentativa sa și a renunțat pe 10 aprilie 1931.

Nicolae Iorga preia conducerea guvernului

Nicolae Iorga a fost însărcinat cu formarea guvernului și a fost încântat de această oportunitate. Argetoianu a remarcat: „Nu văzusem de mult un om așa fericit”. Iorga a preluat guvernul pe 18 aprilie 1931, explicând că regele l-a chemat și că a acceptat să formeze Ministerul.

• Regele a acceptat să păstreze pe Manoilescu, dar Iorga a cerut să fie împiedicat să intrigue.
• Iorga a adus oameni de încredere în guvern, dar regele a impus numirea lui Argetoianu.
• Iorga a fost văzut ca un patriot, dar conducea un partid mic, cu un electorat redus.

Alianțe politice și provocări

Partidele politice au adoptat o atitudine de așteptare, așteptând programul guvernului și măsurile anti-criză. Iorga s-a aliat cu P.N.L. și cu diverse organizații cetățenești și de meseriași, în încercarea de a-și consolida poziția.

În acest context, regele a adus copii la palat pentru a se juca, inclusiv fiul lui Mihail Manoilescu, care a exprimat preferința pentru Iorga ca prim-ministru. La 2 septembrie, regele a anunțat în fața musafirilor că l-a numit pe Iorga prim-ministru, iar răspunsul băiatului a fost: „Mersi, Maiestate!”