Sursă: Mesagerulneamt.ro

Regele Carol al II-lea a urcat pe tron în iunie 1930, în perioada în care ţărăniştii erau la putere. Totuși, regele nu îl suporta pe Maniu, Mironescu sau Mihalache și a decis să îi înlăture de la conducere prin intermediul susținătorilor săi.

La cererea regelui, Mihail Manoilescu a demisionat din guvern, invocând motive economice. Mironescu a înțeles sugestia și a înmânat regelui demisia guvernului său. Carol i-a cerut lui Titulescu să formeze un guvern de uniune națională, însă acesta nu a reușit și a renunțat pe 10 aprilie 1931.

Ce a urmat după demisia lui Titulescu?

Nicolae Iorga a fost însărcinat cu formarea guvernului și a fost foarte încântat de această oportunitate. Argetoianu a scris că „nu văzusem de mult un om așa fericit”. Iorga a preluat guvernul pe 18 aprilie 1931, menționând că regele l-a chemat și că a acceptat să formeze Ministerul, având în vedere că nu exista altă soluție.

• Regele a acceptat să păstreze pe Manoilescu, dar Iorga a cerut să fie împiedicat de a intriga.
• Iorga a avut un mare prestigiu și era văzut ca un patriot.
• Partidele politice au adoptat o atitudine de expectativă, așteptând programul guvernului.

Alianțe politice și influența regală

Iorga s-a aliat cu P.N.L. și cu mai multe organizații cetățenești și de meseriași, la sugestia regelui. Carol al II-lea a adus la palat mai mulți copii, inclusiv fiul lui Mihail Manoilescu, cu care se juca și discuta frecvent.

La 2 septembrie, regele a anunțat în fața aghiotanților și a musafirilor că l-a numit pe Iorga prim-ministru. Răspunsul băiatului a fost: „Mersi, Maiestate!” Această decizie a marcat începutul guvernului de uniune națională, condus de Iorga și Argetoianu.