În Revoluția Română din 1989, poporul nu doar că și-a câștigat libertatea, ci și-a ales, paradoxal, o nouă formă de dependență.
Ne-am îndrăgostit de Ion Iliescu, un activist școlit la Moscova, care vorbea despre consens în timp ce minerii făceau ordine cu bâta prin București.
La acea vreme, mulți români au preferat să urmeze liderul care le oferea siguranță, chiar dacă aceasta era iluzorie.
În același timp, alternativa reprezentată de Ion Rațiu a fost respinsă nu pentru că nu ar fi avut dreptate, ci pentru că nu semăna cu valorile și stilul de viață pe care societatea le accepta.
De-a lungul anilor, sentimentul de teamă a fost un factor decisiv în alegerea liderilor.
Citește articolul complet pe Neamț Expres
Deschide articolul →