ro Omul contemporan trăiește într-o civilizație a cuvântului multiplicat, dar nu neapărat a cuvântului plin de sens.
Vorbim în mesaje, reacții și comentarii, dar în această abundență de comunicare, se instalează o tăcere paradoxală: tăcerea rugăciunii.
Această tăcere nu este liniștită, ci lipsită de dialog interior.
Omul nu mai tace ca să-L asculte pe Dumnezeu, ci tace pentru că nu mai știe să intre în dialog cu El.
Fericitul Augustin surprinde această dramă a interiorității: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până ce se va odihni în Tine.
Citește articolul complet pe Neamț Expres
Deschide articolul →