ULTIMA ORĂ
Cele mai recente știri din NeamțNeamț Expres — De la Piatra Neamț la Târgu NeamțCele mai recente știri din NeamțNeamț Expres — De la Piatra Neamț la Târgu Neamț
social

Religia pentru oameni grăbiți: când multul nu ajunge, iar puținul prisosește

Andrei Popescu

Andrei Popescu

⏱ 2 min citire
Ilustrație religioasă cu pâini și pești
Sursa foto: mesagerulneamt.ro

Sursă: Mesagerulneamt.ro

Când multul nu ajunge, iar puținul prisosește

Citește și: Laurențiu Dan Leoreanu transmite urări de Sfintei Cuvioase Parascheva

Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii ne așază înainte una dintre cele mai cunoscute minuni săvârșite de Mântuitorul: înmulțirea celor cinci pâini și a celor doi pești. Dincolo de caracterul ei spectaculos, minunea vorbește despre felul în care Dumnezeu privește omul, despre responsabilitatea creștinului față de aproapele și despre puterea unui dar mic oferit cu credință.

Ce ne învață Hristos despre milă?

Mila care vede omul întreg începe cu privirea lui Hristos asupra mulțimii. Evanghelia spune că I S-a făcut milă de oameni și că le-a vindecat bolnavii. Mila Sa nu este o emoție trecătoare și nici o simplă compătimire. Hristos vede omul întreg: îi cunoaște durerea sufletească, slăbiciunea trupului, foamea, oboseala și nevoia de sprijin.

El nu predică unor oameni abstracți, ci unor persoane concrete, care au nevoie și de cuvânt, și de vindecare, și de hrană. Aceasta este prima lecție pentru creștinul de astăzi. Nu putem vorbi despre iubire, credință și milostenie rămânând nepăsători la suferința celui de lângă noi.

Responsabilitatea creștinului față de aproapele

Credința adevărată începe prin a vedea: a vedea bătrânul singur, copilul lipsit, familia aflată în necaz, omul bolnav sau descurajat. Hristos nu trece indiferent pe lângă mulțime, cum nici creștinul nu poate trece indiferent pe lângă aproapele său.

Când se lasă seara, ucenicii Îi cer lui Iisus să dea drumul mulțimilor, pentru ca oamenii să-și cumpere hrană. Răspunsul Mântuitorului este însă direct: „Dați-le voi să mănânce”. Prin aceste cuvinte, Hristos transformă compasiunea în responsabilitate.

Ucenicii ar fi dorit ca problema să fie rezolvată în altă parte. Hristos le arată că problema celuilalt nu poate fi întotdeauna trimisă mai departe. Există situații în care noi suntem cei chemați să intervenim. Nu este suficient să spunem că ne pare rău. Iubirea creștină trebuie să se concretizeze în hrană, timp, prezență, ajutor, ascultare și solidaritate.

Ucenicii constată imediat sărăcia mijloacelor: au doar cinci pâini și doi pești. Din punct de vedere omenesc, este prea puțin. Însă Hristos nu le cere ceea ce nu au. Le cere să aducă ceea ce au. Aceasta este una dintre cele mai încurajatoare idei ale Evangheliei. Dumnezeu nu ne cere întotdeauna lucruri mari, ci disponibilitatea de a-I încredința puținul nostru.

Un cuvânt bun, o pâine împărțită, o vizită, o rugăciune, o mână întinsă pot părea gesturi neînsemnate. În mâinile lui Dumnezeu, însă, ele pot deveni începutul unei mari minuni.