Sursă: Monitorulneamt.ro

Recunoștința este un cuvânt rar, dar cu o putere imensă de a vindeca relația omului cu Dumnezeu, cu aproapele și cu întreaga creație. Când omul uită să mulțumească, începe să piardă sensul vieții.

Există cuvinte care, deși sunt rostite tot mai rar, poartă în ele puterea de a schimba lumea. Unul dintre acestea este recunoștința. În aparență, ea pare o simplă atitudine morală, dar în realitate, din perspectiva Revelației dumnezeiești, recunoștința este una dintre cele mai profunde stări ale inimii omului.

De ce este importantă recunoștința?

Omul contemporan trăiește într-o cultură a revendicării, unde totul pare să i se cuvină: timpul, sănătatea, bunăstarea și succesul. Într-o astfel de mentalitate, darul este înlocuit de pretenție, iar mulțumirea de nemulțumire. Deși nivelul de trai a crescut în multe părți ale lumii, pacea sufletească pare tot mai greu de găsit.

• Recunoștința ajută la menținerea unei perspective corecte asupra vieții.
• Omul care nu mai știe să mulțumească ajunge incapabil să se mai bucure.
• Existența este un dar, iar recunoștința este răspunsul firesc la acest dar.

Recunoștința în Scriptură

În paginile Sfintei Scripturi, recunoștința apare întotdeauna ca răspuns la inițiativa iubitoare a lui Dumnezeu. El creează lumea și îl plăsmuiește pe Adam, oferindu-i grădina Edenului. Această ordine este esențială: Dumnezeu nu cere recunoștință pentru a-Și afirma autoritatea, ci pentru a-l ajuta pe om să rămână în adevăr.

Omul recunoscător nu uită niciodată că tot ceea ce este și tot ceea ce are reprezintă darul iubirii dumnezeiești. Psalmistul David exprimă această conștiință printr-o întrebare tulburătoare: „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?” (Psalmul 115, 3). Această întrebare nu caută un echivalent al darurilor lui Dumnezeu, ci exprimă uimirea omului care înțelege că întreaga sa existență este primită în dar.