Sursă: Monitorulneamt.ro
Între chemare și răspuns – libertatea omului de a deveni „împreună-lucrător” cu Dumnezeu. Chemarea de la Marea Galileii marchează începutul misiunii și al libertății. Evanghelia după Matei (4, 18–23) ne introduce în momentul fundamental al chemării Apostolilor: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4, 19) Această chemare nu este doar o invitație la urmarea lui Hristos, ci o redefinire a existenței. Pescarii devin apostoli, iar viața lor obișnuită se transformă în misiune.
Citește și: Laurențiu Dan Leoreanu transmite urări de Sfintei Cuvioase Parascheva
Sfântul Ioan Gură de Aur, mare predicator al Bisericii, subliniază: „Hristos nu a ales învățați ai lumii, ca să arate că puterea nu este a lor, ci a harului.” Prin această alegere, Dumnezeu descoperă că nu capacitatea umană este decisivă, ci disponibilitatea inimii.
Chemarea la mărturie vie
În continuarea Evangheliei, Hristos afirmă: „Voi sunteți lumina lumii… Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.” (Matei 5, 14–16) Această lumină nu este teoretică, ci existențială. Credința devine vizibilă prin fapte, prin viață, prin relații. Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinți capadocieni, spune: „Fapta bună este oglinda credinței; fără ea, credința rămâne nevăzută.” Astfel, creștinul nu este doar un purtător de adevăr, ci o lumină vie în lume.
- Hristos a chemat apostolii să devină pescari de oameni.
- Credința se manifestă prin fapte și relații.
- Fapta bună reflectă credința adevărată.
Mărturisirea și curajul de a rămâne în adevăr
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10, 32) Mărturisirea nu înseamnă doar declarație verbală, ci fidelitate în viață, chiar și în fața opoziției. Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III), martir și episcop, afirmă: „Nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată cel care nu are Biserica drept mamă.” Mărturisirea este, așadar, apartenență, fidelitate și curaj.
Hristos nu anulează legea, ci o desăvârșește în iubire. Sfântul Maxim Mărturisitorul explică: „Legea se împlinește în iubire, căci iubirea este sfârșitul poruncilor.” Astfel, libertatea nu înseamnă absența legii, ci trăirea ei în duh și adevăr.
Omul contemporan se află adesea între dorințe contradictorii, între credință și îndoială, între dorul de Dumnezeu și atracția lumii. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu mai găsește odihnă în lume.” Această neliniște nu este un eșec, ci începutul căutării.