Sursă: Mesagerulneamt.ro
Evanghelia Duminicii a treia după Rusalii așează înaintea noastră una dintre cele mai delicate și actuale teme ale vieții creștine: grija. Nu grija firească, născută din responsabilitate, ci grija care se transformă în neliniște, obsesie, teamă și robie.
Citește și: Laurențiu Dan Leoreanu transmite urări de Sfintei Cuvioase Parascheva
Mântuitorul începe cu o imagine de mare adâncime: „Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat”. În limbajul Evangheliei, ochiul nu este doar organul vederii, ci și felul în care omul privește lumea, pe sine, pe aproapele și pe Dumnezeu.
Care este perspectiva noastră asupra vieții?
Există oameni care privesc viața prin lumina credinței și oameni care privesc totul prin întunericul fricii. Unii văd în fiecare zi o ocazie de a lucra, de a iubi, de a mulțumi, de a se apropia de Dumnezeu. Alții văd doar amenințări: facturi, boli, lipsuri, crize, competiție, nesiguranță.
- Realitatea nu este întotdeauna diferită, ci ochiul prin care ea este privită.
- O privire bolnavă întunecă întreaga existență.
- O privire curată prin credință aduce libertate de sub jugul grijilor materiale.
Între grijă și îngrijorare
Când Hristos spune: „Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca”, El nu propovăduiește nepăsarea, lenea sau fuga de responsabilitate. Creștinismul nu a fost niciodată o religie a pasivității.
Omul este chemat să lucreze, să-și câștige pâinea, să-și crească familia, să fie cinstit în profesie, să-și împlinească datoriile față de societate. A nu te îngrijora nu înseamnă a nu lucra, ci a nu transforma munca în idol și nevoia în panică.