Sursă: Mesagerulneamt.ro
Familia Giurescu reprezintă o dinastie de istorici români cu o tradiție de peste un secol în istoriografie. Primul dintre ei, Constantin Giurescu, s-a născut pe 10 august 1875 în satul Chiojd, județul Buzău. A urmat studiile primare în localitatea natală și a absolvit Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.
După finalizarea liceului, Constantin s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din București, obținând licența în filozofie și litere în iulie 1898. În același an, a devenit profesor suplinitor de istorie la Liceul „Unirea” din Focșani, unde a predat până în 1902.
Cine a fost Constantin Giurescu?
Constantin Giurescu a obținut doctoratul în litere la București în 1909 și a fost numit șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe începând cu 1908. La doar 42 de ani, s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă, iar nepotul său, Dinu Giurescu, a relatat despre ultimele zile ale bunicului său, subliniind devotamentul familiei în acele momente dificile.
- Constantin Giurescu s-a născut pe 10 august 1875.
- A obținut licența în filozofie și litere în 1898.
- A fost profesor suplinitor de istorie la Liceul „Unirea” din Focșani.
- Șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe din 1908.
Contribuțiile familiei Giurescu la istoriografie
După moartea lui Constantin, soția sa, Elena Giurescu, s-a stins din viață în 1920, iar fiul său, Constantin C. Giurescu, a continuat tradiția familiei, devenind istoric și profesor universitar. În 1931, el a fondat „Revista istorică română”. De-a lungul anilor, familia Giurescu a avut o influență semnificativă asupra istoriografiei românești, chiar și în perioadele de restricții politice.
Constantin C. Giurescu a fost un susținător al lui Carol al II-lea, având mai multe funcții importante în guvern. După 1948, a fost înlăturat din Universitate și a fost încarcerat la Sighet între 1950 și 1955. După eliberare, a revenit în București și a fost reabilitat, continuându-și activitatea academică până la sfârșitul vieții.