Sursă: Monitorulneamt.ro
Cu Dumnezeu în vacanță – de ce viața duhovnicească nu intră niciodată în concediu. „Că de trăim, Domnului trăim; și de murim, Domnului murim. Deci și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.” (Romani 14, 8) În fiecare vară, milioane de oameni își pregătesc concediul cu grijă. Aleg destinații, rezervă hoteluri, stabilesc itinerarii și caută locuri în care să-și refacă puterile după luni întregi de muncă.
Citește și: Laurențiu Dan Leoreanu transmite urări de Sfintei Cuvioase Parascheva
Dorința de odihnă este firească și binecuvântată. Dumnezeu Însuși a rânduit alternanța dintre muncă și odihnă, iar ritmul creației descoperă că omul nu a fost făcut pentru o activitate neîntreruptă, ci pentru o viață echilibrată. Totuși, odată cu concediul apare adesea o ispită subtilă: aceea de a considera că, odată cu activitatea profesională, poate fi suspendată și viața duhovnicească.
Vacanța – darul lui Dumnezeu, nu fuga de Dumnezeu
În Sfânta Scriptură, odihna are o semnificație profundă. După cele șase zile ale creației, Dumnezeu Se odihnește în ziua a șaptea, nu pentru că ar fi obosit, ci pentru a binecuvânta timpul și pentru a-l învăța pe om că existența nu poate fi redusă la muncă și productivitate (Facerea 2, 2-3). Odihna este un dar, nu o evadare; o binecuvântare, nu o suspendare a comuniunii cu Creatorul.
- Hristos îi cheamă pe Apostoli să se odihnească împreună cu El (Marcu 6, 31).
- Odihna oferită de Hristos nu este despărțită de prezența Sa.
- Vacanța este o oportunitate de a regăsi echilibrul și comuniunea cu Dumnezeu.
Nu există concediu de la Dumnezeu
Una dintre cele mai răspândite expresii ale vremurilor noastre este: „Sunt în vacanță, acum pot face ce vreau.” În spatele acestor cuvinte se ascunde adesea convingerea că normele morale și viața duhovnicească pot fi puse între paranteze pentru câteva zile. Dar poate omul să ia concediu de la Dumnezeu? Răspunsul Bisericii este limpede: Dumnezeu nu încetează niciodată să poarte de grijă omului.
În această lumină, vacanța devine nu doar un timp de odihnă, ci și o oportunitate de aprofundare a relației cu Dumnezeu, chiar și în momentele de relaxare.