Sursă: Ziarpiatraneamt.ro

„În El trăim și ne mișcăm și suntem.” (Faptele Apostolilor 17, 28) Dumnezeu nu vine doar din când în când, ci rămâne cu omul care Îi deschide inima.

Există o mare ispită a omului contemporan: aceea de a-L căuta pe Dumnezeu doar în momentele excepționale ale vieții. Îl căutăm când suntem bolnavi, când pierdem pe cineva drag, când trecem prin încercări grele sau în marile sărbători ale Bisericii. În restul timpului, zilele curg într-o succesiune de obligații, întâlniri, telefoane, știri și griji, iar Dumnezeu pare să rămână undeva la marginea existenței noastre.

De ce este importantă sfințirea timpului?

Și totuși, Evanghelia ne descoperă un adevăr uimitor: Dumnezeu nu este Dumnezeul clipelor extraordinare, ci și al fiecărei clipe obișnuite. El nu locuiește doar în strălucirea marilor praznice, ci și în liniștea dimineților, în munca făcută cu responsabilitate, în masa luată împreună cu familia, în rugăciunea spusă cu smerenie, în gestul discret al milosteniei și în tăcerea unei biserici în care arde o candelă.

• Fiecare dimineață este un început oferit de Creator.
• Fiecare răsărit este o chemare la înnoire.
• Fiecare întâlnire cu aproapele este o posibilitate de a-L întâlni pe Hristos.

Viața creștină în cotidian

Viața creștină nu se măsoară prin numărul faptelor spectaculoase, ci prin fidelitatea cu care omul Îl caută pe Dumnezeu în lucrurile mici. O rugăciune rostită cu inimă curată înainte de începerea zilei, un cuvânt bun adresat celui întristat, răbdarea față de cel care greșește, binecuvântarea mesei, citirea câtorva versete din Sfânta Scriptură, participarea la Sfânta Liturghie și recunoștința pentru darurile primite sunt pași discreți prin care timpul devine veșnicie.

În fond, sfințenia nu începe în împrejurări extraordinare, ci în felul în care trăim ziua de astăzi. Dumnezeu nu ne va cere socoteală pentru ziua de ieri, care a trecut, și nici pentru ziua de mâine, pe care poate nu o vom vedea. El ne cheamă să-I dăruim astăzi inima noastră.