Sursă: Mesagerulneamt.ro
În Ţara Fagilor, cunoscută și sub numele de Bucovina, nordul Moldovei a fost anexat abuziv de Austria Mariei Tereza în 1775. Această regiune a suferit un proces sistematic de colonizare și deznaționalizare, în care elementul românesc a pierdut majoritatea. Au fost aduși sași, șvabi, cehi, slovaci, ruteni, ruși și polonezi, însă românismul a reușit să supraviețuiască datorită unor mari cărturari patrioți români.
Citește și: Luca Niculescu va depune programul de guvernare și lista Cabinetului joi
Printre aceștia se numără I. Gh. Sbiera, un profesor remarcabil la Universitatea din Cernăuți, care a jucat un rol esențial în promovarea culturii românești. Născut pe 1 noiembrie 1836, în Horodnic de Jos, el a fost al optulea din zece copii. În 1862, Sbiera a fost printre fondatorii Reuniunii de Leptură din Cernăuți, care, după trei ani, a devenit Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
Cine a fost I. Gh. Sbiera?
I. Gh. Sbiera a fost desemnat secretar al Societății, iar Mihai Zotta a ocupat funcția de președinte, cu Alexandru Hurmuzachi ca vicepreședinte. Sbiera a fost considerat sufletul acestei societăți, având un impact semnificativ asupra dezvoltării culturii românești în zonă. Cinci dintre cei șase fii ai săi au fost membri activi ai Societății academice „Junimea”.
- I. Gh. Sbiera a devenit membru sprijinitor al Societății „Junimea” în 1878.
- În 1880, a primit titlul de membru de onoare al Societății.
- Activitatea sa a fost recunoscută și apreciată în cercurile literare și academice.
Contribuția sa la educația românească
În 1875, autoritățile l-au propus pentru Catedra de limba română la nou înființata Universitate din Cernăuți. Pe 18 octombrie 1875, Sbiera a susținut discursul de deschidere a cursurilor sale, intitulat „Educaţia veche şi educaţia nouă”, fiind primul curs rostit în limba română la această universitate.
I. Gh. Sbiera s-a stins din viață pe 20 octombrie 1916, lăsând în urmă o moștenire culturală semnificativă. Activitatea sa pe tărâm științific și cultural i-a adus notorietate, bucurându-se de un prestigiu rar întâlnit în rândul contemporanilor săi.