Sursă: Mesagerulneamt.ro

Regele Carol al II-lea a urcat pe tron în iunie 1930, în perioada în care țărăniștii erau la putere. Totuși, regele nu-l aprecia pe Maniu, Mironescu sau Mihalache și a dorit să-i înlăture de la conducere, acționând prin intermediul susținătorilor săi.

La cererea regelui, Mihail Manoilescu a demisionat din guvern, invocând motive economice. Mironescu a înțeles sugestia și a înmânat regelui demisia guvernului său. Carol l-a solicitat pe Titulescu să formeze un guvern de uniune națională, însă acesta nu a reușit în tentativa sa și a renunțat pe 10 aprilie 1931.

Ce a urmat după demisia lui Titulescu?

Nicolae Iorga a fost însărcinat cu formarea guvernului, fiind încântat de această oportunitate. Argetoianu a scris despre Iorga: „Nu văzusem de mult un om așa fericit”. Nicolae Iorga a preluat guvernul pe 18 aprilie 1931, menționând: „Regele mă cheamă. E prăpădit fisicește. Îmi cere să formez Ministerul.”

• Regele a acceptat să păstreze pe Manoilescu, dar Iorga a insistat să fie împiedicat de a intriga.
• Iorga a avut un mare prestigiu și era văzut ca un patriot.
• Guvernul a fost sprijinit de P.N.L. și organizații cetățenești.

Impactul guvernului Iorga-Argetoianu

Guvernul de uniune națională, condus de Iorga și Argetoianu, a avut o perioadă de guvernare dificilă. Iorga, deși ambițios și monarhist, conducea un partid mic, cu un electorat limitat, ceea ce îngreuna câștigarea alegerilor.

Partidele politice au adoptat o atitudine de așteptare, anticipând programul guvernului și măsurile anti-criză. Regele Carol a adus copii la palat pentru a se juca, inclusiv fiul lui Mihail Manoilescu, care a exprimat preferința pentru Iorga ca prim-ministru.